Germania: paharele cu radiu de acum un secol rămân radioactive, avertizează autoritatea din Darmstadt

Astfel de pahare, numite și aparate de băut cu radiu sau emanatoare de radon, s-au fabricat și s-au vândut în cantități mari în prima jumătate a secolului XX^1,3 . Sunt vase de 15–25 cm înălțime, de obicei din oțel inoxidabil, uneori cu inserții de sticlă, și poartă adesea inscripția „Radium”² . Trebuiau să îmbogățească apa cu radon, un gaz nobil radioactiv care apare când se dezintegrează radiul-226, iar apa era băută pentru presupuse beneficii medicale^1,2 . Efectul benefic sperat este considerat astăzi infirmat² .

Măsurătorile au arătat că paharul găsit conține și acum o sursă de radiu-226, iar autoritatea l-a ridicat^1,3 . Cei doi găsitori au luat imediat măsuri de protecție și au anunțat serviciul de protecție împotriva radiațiilor al autorității. Din cauza locului de păstrare și a valorilor măsurate, specialiștii au apreciat că nu a existat pericol radiologic pentru ei și pentru alte persoane^1,3 .

Un pahar nedeteriorat nu este automat periculos

Vechimea nu slăbește mult radiația: radiul-226 pierde jumătate din radioactivitate în aproximativ 1.600 de ani, așa că după peste 100 de ani păstrează circa 95% din cea inițială, arată autoritatea^1,3 . Un pahar nedeteriorat nu prezintă totuși automat un pericol imediat, a transmis ministerul hessan al protecției consumatorilor, pentru că radiul se află de obicei fixat în interiorul aparatului² . Paharul poate deveni periculos dacă este deschis, deteriorat sau distrus, de exemplu la prelucrarea fierului vechi: materialul radioactiv se poate elibera, iar dacă ajunge în corp prin praf inhalat sau prin înghițire accidentală, expunerea la radiații poate afecta sănătatea² .

Pentru că pot conține radiu, paharele intră sub reglementările privind protecția împotriva radiațiilor, iar deținerea lor poate necesita autorizație^1,3 . Dacă mai conțin substanțe radioactive, deținerea unui astfel de pahar este chiar contravenție^1,3 . Fabricarea și punerea lor pe piață sunt interzise astăzi² .

Autoritatea presupune că astfel de pahare se mai află în garaje, pivnițe și poduri; cele bine păstrate sunt ținute ca piese de colecție sau oferite la talciocuri și pe platforme online³ . Mulți proprietari nu știu că paharul e radioactiv sau subestimează pericolul din cauza vechimii^1,3 . Paharele ajung la oameni prin moșteniri, descoperiri în poduri sau cumpărături² .

Paharul găsit nu se deschide și nu se aruncă

Cine găsește un asemenea pahar nu trebuie să-l deschidă sau să-l arunce singur, ci să anunțe imediat autoritatea, recomandă ministerul² . Autoritatea cere să nu fie atins, iar după un eventual contact mâinile să se spele bine³ . Paharele nu se aruncă la gunoiul menajer și nici la centrele de reciclare, pentru că ar putea fi puși în pericol alți oameni, iar radioactivitatea poate declanșa și sistemele de măsurare de la intrarea în depozitele de fier vechi și în instalațiile de deșeuri^2,3 .

Specialiștii în protecția împotriva radiațiilor se ocupă de eliminarea corectă, gratuită pentru persoanele fizice, spune autoritatea³ . Găsitorii din sudul landului se adresează departamentului de mediu competent al autorității din Darmstadt (la Darmstadt, Frankfurt sau Wiesbaden), cei din centru autorității din Gießen, iar cei din nord celei din Kassel³ .