Germania: un laser construit la Jena a pornit spre Phobos, luna lui Marte

Jena — Laserul face parte dintr-un spectrometru Raman: lumina lui cade pe solul lui Phobos, iar radiația pe care roca o trimite înapoi arată din ce minerale e făcută^1,2 . Cercetătorii de pe Pământ vor putea afla astfel compoziția solului lunar de la milioane de kilometri² . Sonda ar urma să ajungă în sistemul lui Marte în aproximativ nouă luni^1,3 .

Echipa de la Fraunhofer IOF spune că laserul dă lumină verde cu lungimea de undă de 532 de nanometri și o putere de peste 100 de milivați, de circa 100 de ori mai mult decât un indicator laser, la o greutate de aproximativ 50 de grame² . Piesele lui trebuie să reziste vibrațiilor de la lansare, radiațiilor și unor temperaturi între minus 130 și plus 24 de grade Celsius² . De aceea componentele optice nu au fost lipite cu adeziv, ci fixate cu o tehnică de lipire cu laser: „După lansare, nu mai putem regla sistemul optic al unei misiuni spre Marte”Originalul · de · sursa 2, Fraunhofer IOF (idw-online.de)„Die Optik für eine Marsmission können wir nach dem Start nicht nachjustieren.” · nachrichten.idw-online.de ↗, explică cercetătoarea Marta Gilaberte Basset² .

Laserul a fost făcut inițial pentru misiunea europeană ExoMars, al cărei start din 2022 nu a mai avut loc, după ce agenția spațială europeană ESA a suspendat cooperarea cu agenția rusă Roskosmos, în urma atacului Rusiei asupra Ucrainei² . Institutul spaniol INTA, implicat și în aparatura vehiculului de explorare ExoMars, a făcut posibilă folosirea unui aparat identic pe MMX² . ExoMars ar urma să decoleze acum în 2028, fără parteneri ruși, tot cu un laser de la Fraunhofer IOF² .

Misiunea urmărește să lămurească de unde vin Phobos și Deimos, cele două luni ale lui Marte² . Ele pot fi resturi smulse de un impact de pe Marte sau asteroizi capturați de gravitația planetei² . Mineralogul Falko Langenhorst, de la Universitatea din Jena, care nu participă la misiune, înclină spre varianta asteroidului, ca și profesorul Carsten Drebenstedt de la Academia Minieră din Freiberg¹ .

Vehiculul de explorare germano-francez Idefix, dezvoltat de DLR și de agenția franceză CNES, ar urma să fie lăsat pe Phobos în jurul anilor 2028–2029 și să cerceteze terenul timp de 100 de zile¹ . Din 2029, sonda ar urma să adune din două locuri, între care craterul Stickney, de nouă kilometri, cel puțin 10 grame de material, iar capsula cu probele ar trebui să aterizeze în 2031 în interiorul Australiei¹ .